(balada populara)
Jos, sub nucul urias,
Gruia adormise –
Doarme ca un copilas
Legãnat de vise.
Palosu-i atârnã-n cui,
Aninat de-o cracã;
Murgul paste-n voia lui,
De urât sã-i treacã.
“Scoalã, Gruio, drag copil,
Scoalã, Gruio dragã!
Au nu vezi cum vin tiptil
Turcii si te leagã?
Turcii vin si-aduc cu ei
Funii de mãtase,
Funii rãsucite-n trei
Si-mpletite-n sase...”
- Mãi, dar greu ce-am fost dormit,
Zice si se mirã.
Ori paiangeni au venit
Si mã învelirã?
Ia sã misc putin din mâni,
Poate m-oi desface –
Alelei, pui de pãgâni,
Nu veniti încoace?...
Sar frânghiile în trei
Si plesnesc în sase,
Turcii fug ca vai de ei,
Fug cu moartea-n oase.
Saltã Gruia si – hai-hui! –
Sus pe cal s-aruncã,
Clocotã pe urma lui
Sapte vãi si-o luncã.
