te întrebi ce poţi să mai faci, e mult prea târziu
să-ncerci să te disculpi, e prea dificil
şi nu vrei sa-ţi priveşti, nici sa¬-ţi analizezi
viaţa acum
simţi ca poţi să pierzi ce ai, oare ce-ai e bine
simţi că nu eşti demn de tot, ce este lângă tine
nu vrei să crezi, că eşti pe cale să pierzi
ce ai şi o să regreţi prea târziu
şi sufletul moare uşor, priveşti viaţa printr-un coridor
ce nu mai are ecou…dar tot strigi
şi ţipătul e tremurat, trădează cât eşti de-nfricoşat o dată ce ai realizat
să-ţi priveşti soarta în ochi..ce întâlnire
şi să ştii că greşeşti, ce nebunie
şi nu vrei să mai plângi, să te întrebi cine eşti
nu mai eşti tu
simţi că ai pierdut ce aveai, te-ai pierdut pe sine
e un păcat ce o sa-l cari peste tot cu tine
vrei sa opreşti oameni pe care-i zăreşti
şi să-i întrebi ce să faci tu acum..
şi sufletul moare uşor, priveşti viaţa printr-un coridor
ce nu mai are ecou…dar tot strigi
şi ţipătul e tremurat, trădează cât eşti de-nfricoşat o dată ce ai realizat
