Text: Serban Foarta / Andrei Ujica; Recita: Florian Pitis
Voua, celor din hronici, pecetii si herburi,
fiarelor nepascatoare de ierburi,
nepasatoare de carne de fiara, neumbrite de nour,
nearse de soare: Pajura, Bour,
cu schiptru si tiara, -
ma rog, sa va iviti!
Pre voi, fiare heralde:
alde Pardosu', alde
Irog-inorogu', va rog, sa va iviti!
Fiarelor de buna si de rea priinta,
pe cari vanatorul dac-o sa le prindza,
n-o sa mi-se-aleaga cu pleava si abure,
cu niscai sfarog: Fiarelor din fabule,
din eticesti si de zabava carti,
ma rog, sa se iveasca!
Voua, cinstitelor, tie, sperjure,
sarpe san-pomului jur-imprejure,
fiarelor omului semiasemine:
alde Sirenei, celui Chentaur
cu gura de aur, ca a Hrisostomului,
ma rog, sa se iveasca!
Fiare cuminti, cu-o mie de dinti,
cu coada de peste, cu gheare la deste,
cu unghie de tap, cu cap, far-de-cap,
cu blana ca sfecla, cu ochii ca stecla,
cu ochii de valc, fiare cu talc,
cu duhori suave, fiare filozoafe... Ave!
...A psevdofiarelor cant viata-neviata
care nu se trece ca topita gheata,
nu se risipeste in vazduh ca ceata,
nice nu se rumpe ca subtire ata,
au se ovileste ca batrana fata;
caci de zboara-mi zboara altfel decat rata,
se ivesc pe lume nu din ou ca rata,
nici nu-mi pasc faneata-n toata dimineata,
ci-si pastreaza pururi harul si verdeata,
taina si dulceata,-
fiindca nici viata nu le e viata!
Eu va cant si va descant,
va invoc si va evoc,
de noroc, de nenoroc,
Vasilisc si Inorog,
Aspida si Zgriptor-Roc.
Eu va agraiesc, va isc,
Inorog si Vasilisc,
frate Dulf cu ochi de sulf,
dimpreuna cu Adelfa,
soru-ta, eu v-aduc jertfa.
Si tot eu ii tin ison,
Pasarii Calandrinon,
Pasarii de da sau ba,
ca si tie, dumneata,
Scarabee, scara mea...
Eu va cant,
eu va trec pragul,
eu va strig la ceasul fix
si tot eu va uit de dragul
imparatului Finics!
Fie sa renasca numai cel ce har
are de-a renaste, curatit prin jar,
din cenusa-i proprie si din propriu-i scrum,
astazi, ca si maine, pururi s acum.
