Şi luna e roşie, muiată în sânge
Şi tu eşti iar rece, şi iar nu mai suni
Şi marea ca smoala cu vaiete plânge
Şi plâng şi eu, negru, muşcându-mi din pumni
Şi cerul, un popă obez şi amabil
Mi-apasă pe cap un soios patrafir
Aşteaptă să tac sau să urlu, probabil,
Iar eu aş vrea numai să nu mai respir...
Mi-e frig, şi mi-e ciuda, îmi crapă şi capul
Şi dinţii-ncleştaţi îmi scrâşnesc - fier pe fier
Am mintea plecată în lume cu sacul
In ochi am cuţite, şi-n suflet doar ger
Şi ştiu c-ar trebui să mă scol şi să caut
O altă iubită. Să uit şi să sper.
Şi ea mă va face să plâng ca un flaut...
De ce s-o mai caut, şi ce să-i mai cer?
N-aş merge acasă, prea plină-i de tine,
Şi aerul rece miroase a TU
Faleza înaltă ar şti să m-aline...
Mă-ntreb, oare azi o să-i pot spune NU?
