Fun Lovin' Criminals discuta cu Hefe despre muzica lor

Fun Lovin' Criminals discuta cu Hefe despre muzica lor, intr-un interviu exclusiv. Mai jos puteti lectura transcrierea oficiala a interviului.

Hefe: Voiam sa va intreb referitor la ultimul vostru show care a avut loc acum patru luni, in Statele Unite, in noiembrie, cum a fost reactia publicului avand in vedere line-up-ul schimbat si cum v-ati simtit voi, trupa, pe scena?

FLC: Ne-am simtit si ne simtim foarte bine! Lucrurile s-au intors la normal, cum era inainte, distractia, “fun-ul” s-a intors in Fun Lovin’ Criminals si indiferent ca avem show-uri in Uk, Bucuresti sau Cincinnati, noi dam 150% din ce avem, concertele din turneul american au fost cu adevarat reusite pentru ca am putut canta in orase in care nu am mai cantat pana acum si ne-am intalnit cu prieteni din diverse locuri, a fost foarte reusit si pentru ca am putut invita si membri ai familiei si prieteni la anumite show-uri deoarece de regula ei nu pot veni la concertele noastre. E distractiv dar e si greu sa faci turnee prin State unde trebuie sa conduci in medie cate 6 ore pe zi timp de 22 de zile, sau sa zbori intre orase. Sunt si lucruri care ne trag inapoi, precum faptul ca uneori nu avem echipamentul necesar la locatii si trebuie sa modificam set-ul si cantecele alese dar in ciuda acestui fapt publicul a fost grozav, s-a simtit bine si noua ne-a placut sa cantam pentru ei. Se pare ca oriunde cantam in lumea asta, fanii se simt bine si sunt deschisi catre muzica noastra care are influente diverse astfel ca si noi la randul nostru ne simtim bine.

Hefe: Am ascultat The Roosvelt Sessions (EP) si as vrea sa va intreb despre acest material care contine doar patru melodii- cum le-ati ales- am inteles ca sunt dintr-un “seif” secret FLC cu melodii gata facute sau piesele sunt compuse special pentru acest EP?

FLC: Din punct de vedere muzical, unele sample-uri si parti instrumentale sunt din acest “seif” al nostru, parti compuse in urma cu 3-4 ani, de care am uitat o perioada, insa in principiu noi am ales cele mai bune patru compozitii de atunci, am intrat in studio si am lucrat la ele adaugand elemente noi. Desi existau de ceva vreme, le-am refacut si completat si acum sunt piese fresh. Sunt piese realizate cam in acelasi stil pe Roosvelt, ceea ce ne si place, adica in stilul nostru, Fun Lovin’ Criminals astfel ca ne place fluiditatea celor patru cantece, care merg foarte bine impreuna. Acum, ceea ce urmeaza sa facem este o schimbare de directie in care ne vom juca cu alte stiluri, stiluri care de asemenea, ne reprezinta. Da, ai dreptate, au venit din “seif” si au fost transformate iar rezultatul sunt aceste patru piese finalizate cu succes.

Hefe: Care este planul vostru de viitor? Veti scoate mai multe EP-uri deodata sau va exista o perioada de timp intre lansarile acestora?

FLC: Nu avem multe reguli, de obicei nu ne impunem reguli cu privire la asta. Cand scriem muzica nu ne gandim la asta, stim de exemplu, la The Roosvelt cum a fost facut albumul- l-am facut destul de repede, muzica era compusa oarecum in avans, desi era cumva doar un schelet, a trebuit sa modificam bucati, sample-urile, versuri, fine tuning-ul, insa procesul a mers bine, rapid, eu si Frank lucram mereu rapid impreuna. Noul EP l-am conceput in cateva saptamani doar, bazat pe scheletul altor melodii, care se potrivesc unui anumit concept, unei teme, precum cea de back-alley din New York, unde exista o criminalitate crescuta insa in acelasi timp noul material pe care il pregatim e diferit, mai “sun-soaked” si are versuri inspirate din unele aventurile ale noastre din State, din turneu. Avantajul unui EP este ca poti gasi melodii care se potrivesc ca vibe mult mai bine decat pentru un album propriu zis. Mai mult decat atat, un album prespune mai mult timp, prea mult timp si cu inginerul nostru Tim Latham, care mixeaza si masterizeaza muzica noastra, care se afla in New York, desi noi am calatori si am fi alaturi de el in acest proces pentru un album, daca ii trimitem un EP doar, cu patru cantece, ii este mult mai usor acestuia sa le “digere”, sa le asculte si astfel lucrurile se intampla mai repede si asta ne bucura pe toti. Varianta cu EP este destul de intalnita la multe trupe din zilele noastre care prefera sa lanseze materialele noi astfel.

Hefe: Voi lucrati cu Tim inca de la inceputuri, nu? Din anii ‘90?

FLC: Da, da asa este. Cred de asemenea, ca acest EP a schimbat perspectiva cumva, desi noi eram o trupa focusata pe albume, nu pe EP-uri, a reintrat la moda vinilul, inca de anul trecut, si acesta s-a vandut mult mai bine decat alte variante fizice. Asta e foarte interesant pentru ca pregatim si noi ceva special, care se va simti ca un album, avand opt track-uri, practic cu un track mai putin decat albumele care contin de regula noua track-uri- albume preferate de mine, de exemplu ca cele ale lui Prince- toate albumele sale de noua trackuri au fost preferatele mele. In zilele noastre atentia oamenilor este mult mai scazuta, asa ca liderii de piata, in ceea ce priveste muzica foarte populara, au inceput sa scoata mai mult single-uri, nu albume, noi totusi nu suntem chiar in aceasta categorie, noi preferam sa facem un EP, iubim EP-urile! Daca te uiti in trecut la muzicienii de blues sau jazz, acestia scoteau materiale cu trei piese, uneori patru, lansate pe vinil, astfel ca ce facem noi este cumva si un tribut pentru old-school. Dar, dupa cum spuneam, in zilele noastre uneori oamenii nu au nici 30 de secunde sa vizioneze un clip pe Instagram, nu mai discutam despre a asculta 14 track-uri de pe un album. Zilele in care traim se desfasoara in viteza, cred ca fanii pot digera mai usor cele patru piese- chiar primesc mesaje de la ei mereu cum ca asculta pe repeat piesele, stiu deja versurile si asta ne bucura si ne arata cum ne intoarcem la modul in care se asculta pe vremuri muzica.

Hefe: Cum ar fi daca albumul Pink Floyd- The Wall ar aparea azi? Probabil nimeni nu ar asculta mai mult de un minut din acesta.

FLC: Da, intelegi ce spun? Cam asa este. Partea buna la FLC si la fanii nostri, la oameni care gandesc la fel si iubesc muzica, oameni care vor sa aiba si art-work-ul trupei, exista inca o populatie care doreste sa digere muzica, sa aiba formatul fizic al muzicii lor preferate. Dumnezeu sa ii binecuvanteze pe acesti oameni! Imi doresc sa cred ca printre acestia exista si foarte multi fani FLC. Majoritatea chiar au inca picap-uri si viniluri chiar.

Hefe: Vreau sa ne intoarcem putin in trecut, in anii ’90 inainte de FLC, cand faceati parte alaturi de Moses on Acid din scena rave din New York. Am vazut si bucati dintr-un film numit Vibrations cu Moses on Acid si Cristina Applegate care a avut o aparitie scurta in pelicula.

FLC: Nu, nu, Cristina era starul, nu a avut o aparitie doar. Chiar ea era starul filmului. O iubim pe Cristina!

Hefe: Ah, ok, ok. Am vazut o parte din film, si am vrut sa va intreb ce v-a facut sa treceti de la scena rave la “Scooby Snacks” in 1996?

FLC: Inainte de a lua parte din scena rave locala, crescand, am iubit sintetizatoarele, cantam la trompeta si la diferite instrumente, apoi a aparut sampler-ul si am auzit albumul Paul’s Boutique de la Beastie Boys precum si un album la fel de bun, numit Megatop Phoenix de la Big Audio Dynamite, al lui MC Jones de la The Clash, in care fiecare cantec avea 10 sample-uri pe el, inainte sa existe reguli scrise, erau “outlaws” care produceau aceste beat-uri si asta m-a facut sa vreau sa ma apuc si de sample-uri. Lucrand in cluburi de noapte din New York, energia acestui stil muzical nou m-a entuziasmat, pe langa house si tehno iubeam si hip hop, asa ca exista mereu un mix- in club de exemplu, intr-o incapere auzeai hip hop si dance soul si in alta house si tehno, poate in alta rock si funk si soul. In fiecare noapte vedeai acest mix muzical. Toti oamenii stateau impreuna si se plimbau prin incaperi, copiii, clienti fideli ai clubului veneau de exemplu la barul din incaperea cu muzica rock, pentru ca era coada mai scurta, insa toti stateau si petreceau timp impreuna. Era ceva foarte frumos. La un moment dat am luat break-beat-uri care erau scrise la 125 de bpm, le-am incetinit la 96 si amestecat cu beat-uri de hip hop si a iesit un mix foarte bun. Imi placea sa fac sample-uri, sa tai bucati din piese, de exemplu din The Doors, Van Halen, piese jazz, etc. Apoi scena rave s-a transformat rapid in jungle si drum’n’bass dar eu am ramas cu hip hop-ul si cu infuzia de stiluri specifica FLC- rock, hip hop, soul.

Hefe: Cu noile reglementari aparute in ultimii ani referitoare la sample-uri, inca doriti sa utilizati sample-uri? Avand in vedere ca acum se platesc aceste sample-uri, inca vreti sa le folositi pe noile cantece? Sau sa utilizati la fel de multe precum faceati in anii ’90 sau cum doriti sa procedati pe viitor?

FLC: Nu stim inca. Pe vremuri, compania care te reprezenta se ocupa de asta pentru noi, acum eu si Frank ne ocupam de asta si incercam sa o facem cat mai inteligent posibil, sa fim originali, sa facem sample-uri din bucati care nu sunt atat de faimoase. Daca le decupezi suficient de bine, nu pot fi identificate, daca le aranjezi si remasterizezi e in regula, doar sa elimini din semnatura site-urile de pe care le-ai preluat. Poate fi dificil mai ales daca de exemplu Gary Right, tipul cu piesa Dreamweaver nu doreste sa se foloseasca sample-uri din piesa lui, sau Phil Collins la fel, nu e interesat de astfel de lucruri, dar asta ne-a invatat ca putem da re-play la sample-uri sau sa le modificam si asta e un tool important pentru noi cand compunem cantece.

Hefe: Ok. Discutand despre sample-uri si albumul Paul’s Boutique, eu ca si voi desigur, fiind un mare fan Beastie Boys, vreau sa stiu daca aveti amintiri din anii ’80-‘90 despre ei pe care le puteti impartasi cu noi?

FLC: Avem amintiri de la primele show-uri Beastie Boys din UK la care am fost, in turneul Death Jam care a fost minunat si in care se promova Rasing Hell si participau multe trupe mari, precum Public Enemy, Darren B, Beastie Boys care erau cu adevarat fascinanti pentru mine. Initial trupele acestea nu ar fi avut voie sa intre in tara si sa participe in turneu, deoarece era perioada in care se furau siglele cu Volkswagen de pe toate masinile din tara, era o discutie controversata chiar si in Guvern, in Casa Comunelor, precum ca nu putem permite accesul in tara a acestor “thugs”, insa pana la urma s-a acceptat accesul acestora si evenimentul a avut loc. Nu o sa uit niciodata show-ul din 1998 din turneu, din Birmingham, care a fost extraordinar. I-am vazut de atatea ori, de exemplu o data i-am vazut cantand pe un stadion, cu Jungle Brothers in deschidere si pe la jumatatea setului lor, maestrul, cel care tragea sforile pentru Beastie Boys, nu mai stiu exact cum il cheama, cred ca MC. A si baietii, au intrat pe BMX-uri direct pe scena si se intreceau pe scena, in timp ce Jungle Brothers isi sustineau in continuare show-ul. A fost demential! O trupa de hip hop minunata! La acel timp Beastie Boys erau o formatie de hip hop cu 3 baieti albi, intr-o scena preponderent neagra si ei reuseau sa razbeasca si sa faca show, sa aiba fani, sa semneze cu un label important. A fost cu adevarat incredibil sa vezi cum se descurcau. Vremuri dementiale! I-am iubit pe Beastie Boys, erau minunati.

Hefe: Cool. Voiam sa va intreb si de colaboarea FLC cu Mackie, legendarul tobosar Chrome X, tobosar de hardcore, cred ca a colaborat cu voi 4-5 ani?

FLC: Mackie a fost magic! Am stat cu Mackie cateva luni si in acea perioada am invatat multe. Imi placea sa ma uit la el cum bate la tobe, si cand l-am intrebat daca vrea sa vina sac ante cu noi, a fost foarte incantat, iubea FLC si era un tobosar minunat. Era placut sa stai langa el si sa te uiti la el cum bate. Desi Mackie era fan FLC si era bucuros de ocazia de a colabora cu noi, nu cred ca era total implicat in FLC, cred ca era pur si simplu un tobosar fantastic care iubea sa bata la tobe. Totul a inceput cand la un moment dat Steve O a plecat din trupa si a trebuit sa gasim un tobosar urgent pentru ca aveam un concert peste 10 zile in Australia, la festivalul Pig Day Out si nu aveam cum sa ratam aceasta oportunitate asa ca un prieten, care ne facea art-work-ul ni l-a recomandat pe Mackie si acesta a venit la sala de repetitii si a invatat setul in doar 5 zile. A venit cu noi, i-a placut la nebunie sa cante imbracat la costum, venise pregatit cu accesorii- da, avem amintiri frumoase cu Mackie, insa nu imi pot aminti toate acele momente, cum nu imi amintesc aproape nimic despre Steve O, desi stiu ca au fost vremuri foarte faine. Imi amintesc insa multe dintre momentele cu Frank, deoarece Frank este tobosarul stabil de atat de multa vreme, de 20 de ani, incat atunci cand oameni spun “dar Frank nu este tobosarul original” eu le raspund, ba da, pentru mine este tobosarul original pentru ca Frank a facut atat de multe pentru trupa, s-a implicat atat de mult in scrierea/compunerea pieselor, in business in general. Mackie a fost doar un tobosar, nu dorea sa se implice si in alte aspecte, Steve O a fost adus cand faceam show-uri live pentru ca aveam nevoie de un tobosar pentru live-uri, Steve O era in trupa mea veche de tehno si ne-am decis sa il aducem in trupa FLC. Da, Steve O a contribuit cu ceva beat-uri la cateva cantece, de pe primele doua albume, cantece pe care inca le cantam si azi live, insa noi tot pe Frank il vedem ca tobosarul original al trupei.

Hefe: Voiam sa va intreb despre albumul ambiental scos acum vreo trei ani. De unde ati avut inspiratia pentru a realiza acest album, cu astfel de influente?

FLC: Iubesc muzica ambientala, imi plac sintetizatoarele, SF-ul, astfel ca filmul Bladerunner a fost mixul perfect pentru mine cu muzica Vangelis si back-drop-ul Sci-fi, acele cantece sunt cantece care au fost adunate timp de 10 ani, pe care efectiv s-a depus praful asa ca am decis sa le folosesc, sa le imbin pentru ca asa cel putin ar fi disponibile online, pe Spotify ori alte platforme si nu mai trebuie sa caut pe hard drive de fiecare data cand vreau sa le ascult si cred ca orice muzician cand compune piese, fie ca le lanseaza ori nu, din cand in cand doreste sa le asculte din nou, si sa zica ah da, a fost o piesa buna asta, de ce nu am facut nimic cu ea? Asta am facut in acest caz si lucrul asta m-a reunit cumva si cu un fost coleg din facultate care ne-a realizat si art-work-ul. Mi s-a parut foarte tare.

Hefe: Referitor la Classic Fantastic, ultimul album oficial scos, l-am cautat online, pe social media, pe Youtube, nu este nicaieri, ce se intampla?

FLC: A fost pana acum cateva saptamani dar a fost dat jos de pe peste tot. Acel album a fost lansat printr-un grup de hedge-funding intitulat Shamrock (L.A, SUA), si cu tot respectul pentru ei, pentru ca tocmai ne-au revandut drepturile pentru album, initial intelegerea a fost ca ei sa se ocupe de toate licentele de distributie, insa Spotify si altii nu au primit licentele pana acum vreo doua luni asa ca acestia in loc sa ne contacteze pe noi, au dat direct albumul jos si acum aceasta situatie ne provoaca numai dificultati sa il repunem in online, insa o vom face. Il vom urca din nou, ne place albumul Classic Fantastic si sunt cantece chiar grozave pe el. Nu regret deloc albumul, chiar mai cantam piese de pe el live si o sa il urcam in online din nou.

Hefe: Mi-a placut colaborarea cu Roots Manuva, pe piesa Keep on yellin’, am incercat sa o ascult la radio sau sa o cumpar dar nu am gasit-o de vanzare.

FLC: O sa ti-o trimitem noi.

Hefe: Stiu ca aveti o colaborare si cu BB King, pentru Mini Bar Blues. Cum a fost sa fiti in aceeasi camera cu acest artist urias?

FLC: Am fost in aceeasi camera cu acest artist, impartim chiar si acelasi label la unele albume. Initial a pornit ca o gluma, pe cine sa rugam sa colaboreze cu noi pe piesa asta, sa faca un solo? Si ne-am gandit, hai sa vorbim cu BB King! BB a ascultat piesa si a vrut sa colaboreze cu noi, desi nu a putut veni la New York sa lucram live impreuna, a zis sa ii trimitem piesa, astfel ca noi am trimis-o si el ne-a trimis inapoi cam patru solo-uri iar noi l-am ales chiar pe primul. A fost ceva foarte fain, pentru ca in perioada in care el era in turneu, cu putin timp inainte sa moara, el chiar a cantat unul dintre albumele noastre, inainte sa urce pe scena, ca o incalzire. De asemenea si Barry White canta Love Unlimited printre piesele cantate la bis, ceea ce pentru noi este super! Apare acest lucru si in cartea sa si mi se pare fascinant, pentru ca Barry pentru noi e un om minunat, printre cei mai buni artisti. El a fost si tobosar si tot ce inseamna orchestra sa si instrumentalul, tobele sale, sunt o reala nebunie.

Hefe: Stiu ca aveti multe coveruri bune, cred ca singura trupa care s-ar putea compara cu voi in materie de coveruri reusite ar fi Faith No More. Acestia au si ei foarte multe coveruri faine, de exemplu si de la Burt Bacharach si voi aveti de la Eric B si Rakim si sunt curios cum reusiti sa alegeti asa de bine piesele incat acestea sa se potriveasca pe stilul vostru? Oare exista vreo sansa sa iasa un nou album cum a fost Mimosa (compilatia lor faimoasa cu cover-uri, remix-uri, raritati)?

FLC: Nu stiu ce sa zic despre Mimosa, acest album a avut rolul de a ne re-aduce in studio, ca un sah mat. Intr-adevar imi plac ceva cantece de pe Mimosa, una este chiar preferata mamei mele, imi place cea dupa Neil Diamond, o piesa de dragoste clasica, dar imi place si faptul ca am avut suficient curaj sa facem o piesa dupa Ice Cube sau dupa Biggie Smalls. Cam in aceasta perioada a am realizat ca nu mai vrem sa lucram cu Huey, ci sa facem muzica originala, desi nu am facut asta neaparat, ci cover-uri, insa e fain sa faci cover-uri, sunt multe trupe care adora sa faca cover-uri, de la Foo Fighters la Prince, toti au melodiile lor preferate pe care doresc sa le reinterpreteze in felul lor. Este amuzant, fain si ne place sa facem asta.

Hefe: Voiam sa va intreb de Uncle Frank- ce noutati aveti?

FLC: Da, referitor la Uncle Frank, lucram la un album inca din pandemie, din lockdown, totusi incercam sa nu ne impunem limite de timp sau sa ne restrictionam cumva cu un program bine definit, lasam sa vina totul natural, dar pot spune ca va suna foarte bine, se inclina mai mult spre rock, pop rock, abia asteptam sa vedem ce iese. Vom lansa un single pe 28 aprilie si apoi albumul probabil va iesi anul acesta mai tarziu. Sunt entuziasmat, e un album “loud” si tinand cont ce tricou porti acum la interviu, cu trupa Bad Brains, cred ca iti va placea cu siguranta piesa!

Hefe: Ok. Abia astept sa o aud! Apropo, v-ati gandit vreodata sa faceti un pachet cu Uncle Frank si FLC la un loc, impreuna?

FLC: Nu chiar, cred ca ar fi epuizant pentru mine, sa cant toata ziua si apoi sa bat si la tobe. Insa nu am eliminat din ecuatie faptul ca, in functie de unde suntem in concerte, in lumea asta, am putea imparti cumva aceeasi membri de trupa si am putea face un fel de trio live, si cu trupa de reggae. Chiar am avut un turneu in America, am cantat in diverse locatii foarte mari din State, doar noi trei asa ca nu eliminam posibilitatea asta. La un moment dat cineva ne-a invitat sa cantam in California la un festival, unde in a doua zi a festivalului, exista o scena pentru reggae si am cantat acolo si a iesit chiar extraordinar.

Hefe: Discutand despre Beastie Boys, Prince, Neil Diamond voiam sa va intreb cum descoperiti muzica noua sau cum va interesati de noi artisti, trupe noi, care poate candva va vor calca pe urme?

FLC: Mie unul imi plac mai mult trupele si artisti vechi, old school, eu colectionez viniluri de 7 inchi. Pana in ziua de azi au ramas atat de multe piese vechi nedescoperite inca asa ca petrec mult timp cercetand asta. Frank de exemplu, a lucrat multi ani la radio si fiind la radio, a fost expus multor genuri muzicale de-a lungul timpului si este la current cu noutatile.

Nu uitati ca aveti ocazia de a asculta live trupa Fun Lovin' Criminals, joi, 25 mai ora 19.00 la Club Quantic din Bucuresti. Bilete pentru eveniment gasiti aici.

Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter

Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!

Ne gasesti si pe Instagram