Versuri Victor Socaciu - Gruia

Jos, sub nucul urias, 
Gruia adormise – 
Doarme ca un copilas, 
Leganat de vise. 
Palosu-i atarna-n cui, 
Aninat de-o craca; 
Murgul paste-n voia lui, 
De urat sa-i treaca. 
“Scoala, Gruio, drag copil, 
Scoala,
Gruio draga! 
Au nu vezi cum vin tiptil 
Turcii si te leaga? 
Turcii vin si-aduc cu ei 
Funii de matase, 
Funii
rasucite-n trei 
Si-mpletite-n sase…” 
Bate vantul catinel, 
Pletele-i mangaie – 
Turcii
se-ngrozesc de el, 
Strang de capataie. 
Bate vantul mai avan, 
Pletele-i zburleste; 
Turcii plang: “Aman!
Aman!” 
Gruia se trezeste. 
“Mai, dar greu ce-am fost dormit, 
Zice si se mira. 
Ori paiangeni au venit

Si ma invelira. 
Ia sa misc putin din mani, 
Poate m-oi desface – 
Alelei, pui de pagani, 
Nu veniti
incoace?…” 
Sar franghiile in trei 
Si plesnesc in sase, 
Turcii fug ca vai de ei, 
Fug cu moartea-n
oase. 
Salta Gruia si – hai-hui! – 
Sus pe cal se-arunca, 
Clocota pe urma lui 
Sapte vai si-o lunca.
Surpa Gruia schelele, 
Coborand la vale – 
Turcii-si pierd giubelele 
Si papucii-n cale. 
Dunarii fac
turcii vad, 
Trasnet este Gruia. 
Sapte popi la Tarigrad 
Canta: “Aleluia!”