Versuri Victor Socaciu - Joc carunt

Iarna e-un joc carunt 
Joc ce ne costa mult 
Nu e cu play-back 
N-ai cum sa mimezi, 
Pe scena albei ierni 
Suntem actori eterni 
Jucand tacerea marilor zapezi. 

Sunt pretutindeni urme de dihanii, 
S-au lustruit talpicele
la sanii, 
Si viscolul pe toti ne-a refacut. 
Avem acum o alta-nfatisare 
De-un alb scanteietor care ne doare 
Si
clopoteii urca din trecut. 
Atat de-ar fi si-ar fi destul pe lume, 
Sa intri in ninsoare fara nume, 
Si sa te scoli batran
si troienit 
Cand cerul peste tine se rastoarna 
Din alb de oase pana-n alb de iarna. 
Cantand sa te retragi in infinit.
Mereu pe viu, mereu cu ochii-n lacrimi, 
Mereu intre idei, uitari si patimi, 
Sa nu fim robi mortalului atom, 
O
iarna cat copilaria noastra 
Vindecatoare, blanda si albastra, 
O iarna ca un cer de ochi de om. 

(1979)