Versuri Victor Socaciu - Lantul Unirii

Greul tau de-a pururi greu 
In mai greu se schimba, 
Tara fara Dumnezeu, 
Tara fara limba. 
Toti acei ce te-au
vandut 
Te mai si omoara, 
Tara fara continut, 
Tara fara tara. 
E Hora Unirii pe-un scrasnet de frana, 
Miscarea la stanga si dreapta e grea 
Si soarta ne spune c-asa vom dansa, 
Cu mainile-n lanturi, cu fruntea-n tarana. 
E
Hora Unirii, dam mana cu mana, 
C-asa cere lantul, in logica sa, 
Stam mana in mana, stam za langa za 
Si zgomot de lant
orchestral ne ingana. 
E Hora Unirii, o ducem in oase, 
O ducem pe umeri, o ducem in ochi 
Si zuruie lantul, blestem si
deochi, 
Si zalele lui nu mai vor sa ne lase. 
Si brusc intelegem din semnele firii, 
Ca suntem acasa la noi vinovati 
Ca n-avem nici dreptul iubirii de frati, 
Ca Hora Unirii e Lantul Unirii. 
Si ce monoton si ce trist ne e dantul, 
Ca
nici nu-l jucam, ci il plangem in pasi, 
La un parastas parca suntem nuntasi, 
Ce sef de orchestra teribil e lantul. 
E
Hora Unirii, in frana si jale, 
Jucand-o intram si mai mult in pamant 
Si neamul in hora ne este rasfrant, 
Un lant ce
danseaza in zalele sale.