cu anotimpuri ce ma trec pe nestiute
mai capat un inel in profunzimi
si vine omul si ma rupe
din varf pana spre radacini
ma doare omule ce rau ma doare
cu fiecare frunza ce-mi omori
un fruct ce-ar fi putut dintr-o eroare
sa fie cina ta de sarbatori
si omul cioparteste pe-ndelete
din trupul meu vibrand la taieturi
si-l vad grabit ca sa se-nbete
la carciuma dintre paduri
ma doare omule ce rau ma doare
cu fiecare frunza ce-mi omori
un fruct ce-ar fi putut dintr-o eraore
sa fie cina ta de sarbatori
ma vad copac intins pe-o rana
mintind pamantul ca nu mor
intind un ram si spun ca-i mana de muribind
si nu mai pot sa zbor
ma doare omule ce rau ma doare
cu fiecare frunza ce-mi omori
un fruct ce-ar fi putut dintr-o eroare
sa fie cina ta de sarbatori
sa fie cina ta de sarbatori
sa fie cina ta de sarbatori
