Un concert cu o reteta nu tocmai apetisanta a reusit totusi sa stranga in jur de 100 de oameni in Live Metal Club. Am folosit adjectivul de mai sus si sper sa nu jignesc pe nimeni, dar mie imi erau cunoscuti doar
Dies Irae, iar in afara de ei se mai gaseau pe afis un debut romanesc (Cyborg) si alte doua trupe straine, din Bosnia (Agonize) si Franta (Bloody Sign).
In ceea ce ma priveste, curiozitatea cea mai mare imi fusese starnita de
Cyborg, ascultandu-i pe MySpace in prealabil si cunoscandu-l pe liderul Matei de la tributul My Dying Bride. Genul autodeclarat de ei este thrash Bay Area cu influente Death si cu picaturi de progressive, o mixtura care mi-a placut foarte mult.
Nici modern dar nici demodat, stilul lor pare deja sa se fi conturat destul de pregnant, ceea ce e excelent pentru o trupa debutanta si extrem de tanara (Matei are doar 18 ani). S-au observat si niste interventii teatrale si conceptuale intre piese, cu un mesaj care probabil ca face parte din tematica albumului ce urmeaza sa fie lansat.
Publicul format in mare parte din prieteni i-a sustinut foarte mult si i-a ajutat sa treaca peste unele probleme tehnice cum ar fi performanta basistului de a ramane cu doar 3 corzi din 5. Felicitari si mult succes in continuare!
Au urmat Agonize, "a four pieced technical melodic death metal band from Tuzla, Bosnia & Herzegovina" (Official MySpace). Din motive necunoscute mie s-au prezentat live doar ca trio, adica fara al doilea chitarist. Au sunat foarte interesant la inceput, dar dupa 3-4 piese au devenit oarecum monotoni, probabil si din cauza lipsei celei de-a doua chitari, iar eu am ales sa ma retrag un pic mai in spate (a se intelege "la bar").
De remarcat oricum coeziunea truptilor, plus bass-ul cu toate corzile dar fara taste.
Dies Irae o trupa pe care o stiu de cand lumea, adica perioada scursa de la infiintarea trupei si pana acum. A se citi ca stiu aproape tot despre ei, si de aceea am fost bucuros cand au spus ca vor canta doar piese noi, si nu din cauza ca cele vechi nu-mi plac, dar le cam stiu, plus ca eram foarte curios de cum suna piesele de pe albumul care e in stadiul final de productie.
Si pot spune cu mana pe inima ca albumul se anunta a fi unul excelent, ilustrand nivelul de maturitate la care au ajuns baietii.
Am auzit de toate: balans, forta, viteza, fraze catchy, deci cam toate ingredientele. Pentru cei ce nu stiu acest detaliu, trupa se afla in aceeasi componenta de mai mult de zece ani (nu stiu sa le fi plecat vreun membru in cei 13 ani trecuti de la infiintare), ceea ce spune extrem de multe.
Si am ajuns la headlineri, Bloody Sign, Franta: "formed in 1996, and plays dark death metal with some thrash and black vibes" (Official MySpace). Si cam asta am si auzit, plus o gramada de cover-uri, multe la alegerea publicului, toate interpretate excelent. Din nou, o coeziune excelenta intre cei trei membri (care semanau chiar si fizic, or fi frati?), dar per total nu m-au atins prea tare acolo unde imi place mie sa ma loveasca o muzica (nu prea stiu sa spun nici eu locatia exacta, dar sigur e undeva "inauntru").
Ca si concluzie, spuneti-mi cum vreti, dar dupa concert amintirile cele mai pregnante se legau mai mult de cele doua trupe romanesti, care in mod sigur ca nu au fost cele mai tehnice, virtuoase, profesioniste sau mai stiu eu cum, dar m-au atins acolo unde ziceam mai sus.
Nu ma erijez in sustinatorul neconditionat al scenei locale (desi cam sunt, hehe), dar pana la urma am avut doua trupe straine de care nu auzisem Vs doua trupe romanesti despre care stiam totul, si asta pentru ca unii imi sunt prieteni de 13 ani iar altii sunt doar la debut de aici rezulta ca sunt cunoscator sau doar batran? :).
Poze si cronica: Vlad Busca (L.O.S.T.)
Dacă vreți să vă înscrieți la newsletterul METALHEAD și să aflați primii ce trupe mari vin în România, dați un click aici: METALHEAD Newsletter
Intra si pe Canalul de Whatsapp METALHEAD si afla prima oara cine canta in Romania!
Ne gasesti si pe Instagram
