Versuri Tudor Gheorghe - Valtul rozelor

Pe verdea margine de sant
Crestea macesul singuratic,
Dar vantul serii nebunatic
Pofti-ntr-o zi pe flori la
dant.
Intai patrunse printre foi,
Si le sopti cu voce lina,
De dorul lui le spuse apoi,
Si suspina-cum se
suspina...
Si suspina-cum se suspina...
Albeata lor de trandafiri.
Zambind prin roua primaverei,
La
mangaierile-adierei
A tresarit cu dulci simtiri.
Pareau naluci de carnaval
Cum se miscau catifelate,
Gatite toate-n
rochi de bal,
De vantul serii sarutate.
De vantul serii sarutate.
Scaldate-n razele de sus,
Muiate in argintul
lunei,
S-au dat in bratele minciunei.
Si rand pe rand in vant s-au dus.
Iar vantul dulce le soptea,
Luandu-le pe
fiecare,
S-un valt nebun se invartea,
Un valt-din ce in ce mai tare,
Un valt din ce in ce mai tare.